Coffee prince (2007)

Denumire: Coffee prince

An apariție: 2007

Număr episoade: 17

Roluri principale: Gong Yoo, Yoon Eun-Hye, Lee Sun-Kyun, Chae Jung-An, Kim Jae-Wook.
Nota mea: 9/10.

 

Han-Gyeol (Gong Yoo) este un bărbat tânăr, inteligent, chipeș și bogat, dar care urăște ideea de a fi legat de ceva sau de cineva. Refuzând să preia conducerea afacerii de familie, bunica lui îl pune în fața unei alegeri: îi oferă o clădire care ar trebui să arate a cafenea și îi dă la dispoziție o perioadă scurtă de timp pentru a transforma pereții goi într-o cafenea de succes. Altfel, tânărul rămâne fără moștenire. Pus în fața acestei situații, Han-Gyeol e nevoit să facă rost de un decorator, un barista și câțiva chelneri. Într-o zi o întâlnește pe Ko Eun-Chan (Yon Eun-Hye), o tânără săracă ce face o groază de chestii pentru a-și întreține familia.

 Datorită joburilor interminabile, Eun-Chan e dezinteresată de cum o vede lumea, mereu pe fugă și arată ca un băiat datorită tunsorii. Han-Gyeol o confundă cu un băiat, iar în urma unui șir de evenimente Eun-Chan ajunge să muncească la cafeneaua lui, fără să-și descopere adevărata identitate.

Intrată în lumea cafelei și a independenței lui Han-Gyeol, Eun-Chan îl întâlnește pe verișorul acestuia, Choi Han-Sung (Lee Sun-Kyun), un bărbat îndrăgostit de muzică și de Han Yoo-Joo (Chae Jung-An), o pictoriță ce l-a părăsit pentru a pleca la New-York. Cei doi devin foarte repede prieteni.

Pe parcursul celor 17 episoade, Coffee prince oferă o călătorie cu multe suișuri și coborâșuri în lumea iubirii. Pe de o parte, relația lui Han-Gyeol cu Eun-Chan, care ia naștere neașteptat, cu multe gânduri neînțelese și frici ale personajelor. Pe de altă parte, dragostea trecută, dar încă prezentă și gata-gata să răbufnească în orice clipă a lui Han-Sung și Yoo-Joo. Un alt aspect este relația dintre acele patru personaje, când se formează un triunghi amoros foarte complicat...

Coffee prince este un serial drăguț, viu și trist în același timp: ne arată că dragostea capătă foarte multe nuanțe, e mereu schimbătoare și nu tot timpul corectă; nu e rațională și rareori are un final fericit.  Mi-a plăcut să văd chimia dintre personaje, mai ales frământările lui Han-Gyeol în cunoașterea primei iubiri, dar și suferința lui Han-Sung și neputința de a face o alegere corectă. Mi-a plăcut să-l văd pe Kim Jae-Wook, pe care l-am admirat în Mary Stayed Over All Night. Aici a jucat un rol secundar - barista în cafenea, dar a avut o poveste destul de interesantă. 

În concluzie, serialul e demn de numele său: precum cafeaua, e aromat, plin de culori, fierbinte, dulce și amar în același timp, tare și plin de esențe. E un clasic în istoria serialelor sud-coreene și dacă sunteți în căutarea  unei kdrama apropiată de realitate, aceasta este o variantă. 

I Can Hear Your Voice (2013)

Denumire: I Can Hear Your Voice/Aud vocea ta

An apariție: 2013

Număr episoade: 18

Roluri principale: Lee Jong-Suk, Lee Bo-Young, Yoon Sang-Hyun, Lee Da-Hee, Jung Woong-In, Kim So-Hyun.
Nota mea: 10/10.

 În copilărie, Hye-Sung (Lee Bo-Young) este martora unui accident auto, în care șoferul unui camion, Min Joon-Kook (Jung Woong-In) intră în mașina în care se afla Soo-Ha (Lee Jong-Suk), un băiat de nouă ani și tatăl său. Joon-Kook îl ucide cu brutalitate pe tată, dar observând-o pe Hye-Sung, fuge de la locul faptei. După scurt timp, făptașul este prins și închis datorită mărturiei lui Hye-Sung, nu înainte ca Joon-Kook să o amenințe că o va găsi și o va ucide. Soo-Ha, incapabil să vorbească în urma șocului suferit, se îndrăgostește de Hye-Sung și în mintea sa îi promite că o va proteja. 

Zece ani mai târziu, Soo-Ha, un student exemplar, este în căutarea salvatoarei sale, care nu a aflat că tânărul e capabil să citească gânduri, cel mai probabil o urmare a accidentului. Hye-Sung a devenit avocat, dar e dezinteresată complet de soarta proceselor pe care le are, lucru aplicabil și vieții ei personale. Supărată pe fiica sa, mama lui Hye-Sung o trimite să-și depună dosarul ca să devină avocat al curții supreme datorită salariului motivant. Tânăra femeie face acest pas fără prea multă tragere de inimă și ajunge în sala de așteptare plină de candidați. Aici îl întâlnește pe avocatul Kwan-Woo (Yoon Sang-Hyun), modelul omului însetat de dreptate, care în urma unor evenimente îi va deveni coleg de birou.

 Mândră de faptul că fiica ei a obținut postul, mama lui Hye-Sung face un anunț în ziar și atașează poza ei. Soo-Ha vede ziarul și știe unde să o găsească, deși e mai mult ca sigur că Hye-Sung nu îl va recunoaște. În același timp, în închisoare Min Joon-Kook își petrece ultimele zile, urmând să iasă înapoi în orașul în care Hye-Sung locuiește fără nicio grijă; a văzut ziarul.

Sincer nu mă așteptam ca acest serial să-mi placă atât de mult. Deși premisa mi s-a părut una foarte interesantă, îmi ziceam că spre mijlcul serialului acțiunea va lua o întorsătură prea puțin palpitantă. Am greșit :)

I Can Hear Your Voice are multe puncte forte: în primul rând, actorii; fiecare a fost unic în felul său, foarte bine conturat, cu o personalitate complexă. Soo-Ha, primul rol în care l-am văzut pe Lee Jong-Suk, este un tânăr grijuliu, atent, rațional, care ajunge la ținta propusă și e dispus să dea totul pentru femeia pe care o iubește. Hye-Sung e deseori irațională, dezinteresată de ceea ce face, dar își îndeplinește sarcinile și e capabilă să ia măsuri în situații disperate. Kwan-Woo e îndrăgostit de munca sa, pasional chiar, un om corect și cu simțul dreptății foarte dezvoltat. So Do-Yeon, prietena din copilărie a lui Hye-Sung, devenită între timp inamică și colegă de birou, e o tânără crescută într-o familie unde i s-a oferit totul, e încăpățânată, dar cu un complex de inferioritate bine reprezentat față de Hye-Sung. Cel mai mult dintre personaje mi-a plăcut Min Joon-Kook, antagonistul, datorită capacității sale de a inspira frică chiar și spectatorului. Este un individ rece, calculat, crud și irațional când vine vorba despre Hye-Sung.

Acest serial mi s-a părut foarte dinamic, cu o acțiune alertă, desfășurată în timp cu exteriorizarea personajelor. Pe mine m-au cam înfricoșat primele episoade, dar și celelalte unde apărea Joon-Kook. Ultimele două episoade (care nu au fost planificate, ci făcute în urma popularității imense a serialului) m-au ținut cu sufletul la gură. 

Mi-a plăcut interacțiunea dintre personaje, fie aceasta motivată de prietenie, dragoste sau ură. Conflictele emoționale a unora - de exemplu a lui Do-Yeon, chiar dacă nu făceau parte din linia principală a poveștii, îi confereau acesteia consistență și contrast. 

Relația dintre Soo-Ha și Hye-Sung a luat naștere în urma unei drame, dar mi-a plăcut mult felul în care aceasta a evoluat, de la căutarea lui Soo-Ha până la acceptarea lui Hye-Sung. Finalul oferă o imagine romantică și care asigură spectatorul că totul va fi bine.

Coloana sonoră a fost superbă, deseori sinistră, dar potrivită momentului, cu melodii care subliniau atmosfera și conturau subtil momentele conflictuale.

I can Hear Your Voice a fost o experiență plină de culori, de momente vesele și triste, personaje bine reprezentate, iubire ca-n filme și final complex. Vă recomand cu mult drag acest serial.

Doctors (2016)

Denumire: Doctors/ Doctor Crush

An apariție: 2016

Număr episoade: 20

Roluri principale: Kim Rae-Won, Park Shin-Hye, Lee Sung-Kyung, Yoon Gyun-Sang, Moon Ji-In, Baek Sung-Hyun, Kim Min-Suk
Nota mea: 9/10

Yo Hye-Jung este o tânără isteață și inteligentă, dar nedorită de familia ei, drept urmare devenind o fire impulsivă, independentă și dezinteresată de tot ce înseamnă școală. Hye-Jung este lăsată în grija bunicii ei, Kang Mao-Soon, singura persoană care o acceptă așa cum e. Odată plecată din Seul, Hye-Jung începe să meargă din nou la școală, unde-l întâlnește pe noul ei profesor, Hong Ji-Hong, neurochirurg care a luat o pauză de la meserie. Tânăra reușește să-și facă prietene în chipul celei mai bune eleve, Jin Seo-Woo și a fiicei directorului, Chun Soon-Hee, nu prea isteață, dar cu inima mare. Împreună cu prietenia vine și rivalitatea, iar în urma unor evenimente Hye-Jung și Seo-Woo ajung la cuțit, ca viața celor două să se schimbe radical.

 Zece ani mai târziu, într-un spital renumit din Seul, la secția de neurochirurgie ajunge o doctoriță foarte bună în meseria sa: e Yo Hye-Jung, care a muncit din greu ca să ajungă aici. Motivul pentru care a ales acest spital este faptul că doctorul ce i-a operat bunica acum treisprezece ani profesează aici, iar Hye-Jung vrea răspunsuri. Din întâmplare, tot aici o găsește pe Seo-Woo, devenită între timp și ea neurochirurg. Colac peste pupăză, la scurt timp spitalul angajează încă un neurochirurg și astfel, domnul Hong Ji-Hong apare din nou în viața celor două femei. 

Aș putea vorbi despre un triunghi amoros, dar printre cazurile noi, operațiile dificile și dorința de a excela și de a deține puterea, iubirea își construiește propriul joc. Seo-Woo, trecută de iubirea adolescentină pentru profesorul său, se axează pe prietenul familiei, Jung Yoon-Do, care însă începe să vadă în nou venita Hye-Jung, ceva mai mult decât o rivală. Pe de altă parte, Pi Young-Kook, un rezident la secția de neurochirurgie, îi oferă consiliere non stop lui Seo-Woo. De aici, lucrurile devin mai complicate, acțiunea dinamică și cu multe suișuri și coborâșuri.

Serialul mi-a plăcut din mai multe motive: a arătat, într-o oarecare măsură, cât de dificilă este profesia de neurochirurg, cât de important e să ai cunoștințe și să poți lua o decizie corectă într-un timp foarte scurt; cât de puțin se schimbă oamenii, cât de mult înseamnă să știi adevărul și nu în ultimul rând, cât de diferită și imprevizibilă poate fi iubirea.

Un alt motiv care m-a împins să urmăresc serialul până la capăt au fost momentele comice, personajele amuzante, dar în același timp cu traume ascunse. A fost o plăcere să o văd pe Park Shin-Hye într-o ipostază de femeie puternică și cu picioarele pe pământ; m-am cam plictisit de roluri de fetiță de liceu săracă în mâinile unui fiu de multimilionar, de fetiță care se preface a fi altcineva, de fetiță plângăcioasă și stană de piatră în momentele cele mai intime. E plăcut să vezi evoluția unui actor, să vezi că nu doar înfățișarea e de el. Chiar îmi pare bine că lucrurile au început să ia o altă întorsătură în acest sens.

Drept concluzie, dacă sunteți pasionați de medicină, vreți să vedeți viața din inima unui spital (mai mult sau mai puțin realistă), dar și soarta oamenilor pe care-i putem întâlni oricunde, Doctors este o alegere bună.

Cinderella and Four Knights (2016)

Denumire: Cinderella and Four Knights/Cenușăreasa și cei patru prinți

An apariție: 2016

Număr episoade: 16

Roluri principale: Jung Il-Woo, Park So-Dam, Ahn Jae-Hyeon, Lee Jung-Shin, Son Na-Eun, Choi Min
Nota mea: 7/10

Eun Ha-Won (Park So-Dam) este o tânără care e în ultimul an de liceu și stă împreună cu tatăl său, mama vitregă și sora vitregă. Ca în orice poveste cu Cenușăreasa, tatăl lui Ha-Won este mereu plecat de acasă, iar mama și sora nu o au la inimă. Ha-Won e nevoită să muncească în numeroase locuri part-time ca să strângă bani pentru facultate; tânăra visează să devină profesoară, ca să îndeplinească visul mamei ei care a murit într-un accident 10 ani în urmă. Într-o zi, Ha-Won se duce într-o vizită obișnuită la mama ei ca să afle că taxa pentru locul de veci a cenușei mamei nu a mai fost achitată timp de 6 ani. Astfel, Cenușăreasa are de ales: să plătească taxa din banii strânși pentru facultate, pentru a rămâne pe zero, sau să accepte o muncă nu tocmai obișnuită din partea unui domn cu ochelari...

Există o clădire ce se numește Sky House, o casă luxoasă care găzduiește sub acoperișul ei trei tineri foarte diferiți. Primul este Hyun-Min (Ahn Jae-Hyeon), un fustangiu înrăit, băiat de bani gata și extrem de neserios. Seo-Woo, cântăreț la modă, după care se omoară toate liceencile, un tânăr intereseat doar de muzică. Ji-Woon, prea puțin prietenos, distant și rece. Cei trei tineri nu sunt altceva decât verișori, dar nu au niciun fel de relație și chiar le displace faptul că sunt nevoiți să locuiască împreună. Domnul cu ochelari care îi oferă lui Ha-Won un loc de muncă puțin cam ciudat este bunicul băieților (Kim Yong-Geon) și deținătorul  corporației Sky Group. Acesta abia s-a căsătorit și a decis ca cei trei băieți să stea împreună pentru că își dorește ca nepoții lui să devină o familie.

Deoarece nu știe cum să o facă, angajează o persoană optimistă, veselă, persistentă - Cenușăreasa noastră. Există o condiție: Ha-Won trebuie să lucreze din interior, drept urmare să se mute cu băieții în Sky House daaaaar... nu are voie să se îndrăgostească de vreunul din moștenitori. Alături de interdicția bunicului, în misiunea de a uni verișorii între ei, Ha-Won se confruntă cu problemele ei cu familia, o tânără designer amorezată de Hyun-Min, Park Jye-Ji (Son Na-Eun). Norocul tinerei este ajutorul bunicului, carismaticul secretar Lee Yoon-Sung (Choi Min), adică al patrulea prinț.

 Mi-a plăcut mica ”păcăleală” a serialului, deoarece aveam impresia că prințul numărul 2 e personajul principal, ca pe la mijlocul serialului să-mi dau seama că acesta e pe planul doi. Mi-a displăcut profund Jye-Ji, care a plâns încontinuu și a alergat de la un prinț la altul, bulversând pe toată lumea în jur, inclusiv pe ea însăși. Mi-a părut rău de al treilea prinț, care a fost un îndrăgostit nevoit să-și vadă iubirea plecând cu altul. Secretarul, sau al patrulea prinț, a fost un personaj care a fost cam neglijat; povestea lui s-a dezvoltat spre final, într-un pas alert, astfel încât nici nu am reușit să-mi creez o părere despre el.

Acțiunea a fost pe alocuri captivantă, pe alocuri stagna fără niciun motiv, pe alocuri nu avea sens și era plină de alergat din punctul A în punctul B fără noimă. Deși mi-a plăcut personajul principal, Ha-Won, povestea ei și modul în care au decurs lucrurile pentru aceasta mi s-a părut foarte foarte monotonă. Dacă nu erau actorii drăguți, serialul acesta nu m-ar fi făcut să-l vizionez până la capăt.

Cinderella and Four Knights este comparat încontinuu cu Boys Over Flowers (2009), un serial de succes pornit din Japonia și adaptat în mai multe țări din Asia. Față de BOF, serialul de față a fost mai puțin dramatic și muuuult mai temperat. Eu nu văd nimic în comun între cele două, poate doar premisa: o tânără săracă nimerită în lumea băieților cu bani. BOF mi s-a părut muuuuuult mai interesant și cu o acțiune vie, multă dramă și buchete de sentimentalisme. Cinderella and Four Knights nu a reușit să îmi inducă acea stare, acea dorință de a mă uita la tot serialul odată, pentru că deseori mă plictisea.

 În concluzie, nu pot să spun că acest serial se numără printre favoritele mele, datorită acțiunii care se oprea pentru un timp îndelungat, personajelor principale slab conturate, dar și finalului care mi s-a părut un pic cam foarte supt din deget.

Heartstrings (2011)

Denumire: Heartstrings/You've Fallen For Me

An apariție: 2011

Număr episoade: 15 + 1 special

Roluri principale: Jung Yong-Hwa, Park Shin-Hye, Song Chang-Eui, So Yi-Hyun, Kang Min-Hyuk, Kim Yoon-Hye
Nota mea: 8/10
 

Lee Gyu-Won (Park Shin-Hye) este nepoata unui renumit cântăreț de muzică tradițională și sub influența acestuia, tânăra este studentă la facultatea de muzică, unde învață arta de a transpune sentimente prin intermediul unui instrument muzical sud-coreean, gayageum. La universitate, Gyu-Won îl întâlnește pe Lee Shin (Jung Yong-Hwa), un tânăr pasionat de muzică occidentală, un tip după care se usucă toate fetele, dar cam încrezut. Chitarist al trupei The Stupid, Lee Shin pare a fi un bărbat dur și indiferent, având totuși o latură sensibilă: îndrăgostit de profesoara de dans Jung Yoon-Soo (So Yi-Hyun), în urma unor evenimente acesta își îndreaptă atenția către Gyu-Won, ca din acest punct să înceapă călătoria în fascinanta lume a muzicii și a sentimentelor abia înflorite.

Heartstrings este o kdrama cu aer adolescentin, chiar dacă personajele sunt studenți sau profesori. Lee Gyu-Won este o tânără veselă, care încearcă să devină acea somitate în muzica tradițională pe care o visează bunicul său, fiind neglijentă cu propria viață, mai puțin cu gayageum-ul.

Lee Shin e interesat doar de muzică, dar într-o direcție total opusă celei a lui Gyu-Won; trăiește un sentiment profund pentru profesoara de dans, dar pe parcurs începe să se întrebe dacă într-adevăr o iubește.

Yoon-Soo, la rândul ei, e o profesoară de dans care în urma unui accident a trebuit să renunțe la scenă, împărtășindu-și pasiunea cu studenții în formă verbală și, totodată, fungind de un trecut în care e implicat colegul ei, Kim Suk-Hyun (Song Chang-Eui), un fost compozitor de pe Broadway venit de curând la universitate.

Un personaj care mi s-a părut foarte comic și drăguț este Yeo Jon-Hee (Kang Min-Hyuk), bateristul trupei The Stupid, pe care cei din exterior îl văd ca pe un tânăr copilăros, mereu flămând și foarte timid.

 Acesta o întâlnește pe Han Hee-Joo (Kim Yoon-Hye), fiica decanului, care devine pentru el o mare dilemă: aparent o drăguță, Hee-Joo este, de fapt, foarte invidioasă și înfumurată, astfel încât Jon-Hee este nevoit să aleagă între sentimentele pentru tânără și dejucarea planurilor ei malefice ce i-ar pune în pericol pe prietenii săi.

Ceea ce mi-a plăcut în acest serial a fost acea atmosferă magică a primilor iubiri, a sentimentelor exprimate prin muzică, indiferent de curentul în care s-ar încadra aceasta. Personajele au fost foarte colorate, iar cele secundare au avut destul timp pe ecran ca spectatorul să le vadă evoluția și să le cunoască personalitatea. Acțiunea a decurs sub semnul comicului, a dramatismului și a fricii personajelor de a-și accepta propriile sentimente.

Coloana sonoră mi-a plăcut datorită îmbinării dintre tradițional și occidental. Ca fapt divers, o parte din piese au fost cântate de trupa CN Blue - a cărei chitarist (și vocalist) e chiar Jung Yong-Hwa și baterist Kang Min-Hyuk - două personaje care, într-un fel, se joacă pe ei însăși:)

În concluzie, Heartstrings este un serial relativ scurt, cu acțiune drăguță, drame, sentimente ascunse și multă muzică faină.